Si nu cu impresii bune.
Duminica am fost la
FTK 3 la un atelier - Petrecerea "Biscuitele".
Sunt abonata demult la newsletter-ul lor si vara aceasta vroiam si noi sa mergem la programele Summer Camp, mai exact la doua dintre ele: Dr Dino - Lumea dinozaurilor si Corpul Uman. Desi cele 2 ore de anul trecut s-au transformat acum in 3, si eu continui sa cred ca este un program prea strans conceput pentru copii asa de mici, am spus ca incercam data fiind pasiunea lui B pentru dinozauri, dar mai ales intrebarile insistente pe care mi le pune despre oase, circulatie, vene...ca am facut si abonament la colectia DeAgostini cu scheletele umane, organe etc.
In fine, atelierul de duminica a fost for free, am intrebat pe mail daca Bobby poate sa vina desi nu merge inca la nici un curs
FasTracKids, ok, il asteptam pe Bobby cu drag.
Am ajuns, l-am lasat pe B in sala, ne-am retras noi, cei cativa parinti si directoarea FTK 3, Corina Brasoveanu, la un brunch.
Clar: evenimentul a fost frumos organizat, brunch-ul platit de organizatori, atmosfera placuta, discutiile relaxate. Cu atat mai relaxate cu cat lasasem si numerele noastre de mobil, just in case, desi terasa la care am stat era la nici 10 m de intrarea in
FTK.
Dar, pentru ca suntem totusi in Romania....
Cand ne-am dus sa-l luam pe B - dupa ce directoarea a fost anuntata pe mobil ca atelierul s-a terminat - l-am gasit plans tot, amarat, sprijinit de o canapea si cu pantalonasii uzi fleasca. Ce se intamplase? Dupa ce atelierul s-a incheiat copiii au fost scosi la locul de joaca, iar Bobby al meu s-a repezit la tobogan. Care tobogan avea o mare baltoaca la curba de coborare - fusese spalat cu ravna, dar nu si sters. Apa, conform legilor fizicii s-a adunat in curba toboganului ca intr-un jgheab, sfidand credinta angajatilor
FTK ca se va evapora datorita caldurii...
Ce s-o mai lungesc atat...B a inceput sa planga, fetele de acolo i-au spus ca nu au ce sa-i faca. B a cerut sa fie chemati "mami si tati", n-am fost sunati. Ceilalti copii au continuat sa se joace, B a ramas in sala atelierului asteptand sa venim. Ceea ce din fericire s-a intamplat repede.
Ca de obicei B ne-a povestit ce s-a intamplat, sa nu va imaginati ca cineva s-a agitat sa spuna mai mult de: "s-a udat la tobogan".
In loc de concluzii
La organizarea atelierului erau prezente 3 angajate
FasTracKids. De ce nu am fost sunati cand copilul s-a udat?! Habar n-am...Sincer am fost luata prin surprindere cand l-am vazut ud intr-o zi caniculara, l-am dus imediat la toaleta sa-l dezbracam, iar in 10 secunde am ramas acolo doar noi si ingrijitoarea - pe cine sa mai intrebi ceva, cu cine sa mai vorbesti... ne-am pregatit de plecare.
In AFI, la Gymboland, fetele de acolo te suna pe loc cand copilul cere asta, plus ca supravegheaza o suprafata mare, etajata, cu copii multi, iar jocurile nu sunt intotdeauna chiar pasnice dar ele intervin imediat. Evident ca eu si Mircea il supraveghem prin rotatie, din afara locului de joaca, dar niciodata n-a fost cazul sa intervenim.
Deci, din nou: De ce nu am fost sunati si copilul a fost lasat cu pantalonasii fleasca pe el pana s-a terminat atelierul?!?! Am mai fost si intrebati: Nu aveti nimic sa-l schimbati?? Pai, nu, n-avem, ca are 4 ani si am venit la un atelier de copt biscuiti nu sa vedem o tornada... Whatever, vazand ca am dezbracat baietelul si suntem pregatiti sa plecam asa cu el ingrijitoarea a adus o pereche de pantalonasi...
Buuun, in acest punct mai am doar cateva precizari de facut:
* Renunt la newsletter-ul
FTK for ever, incepand de azi nici nu ma mai intereseaza ce fac sau nu fac acolo.
FTK?! What is
FTK?!
* O sa le cer pe mail un numar de cont pentru a plati brunch-ul si pantalonasii, fiindca pentru noi nu mai exista "cand veniti data viitoare aduceti si pantalonasii, nu-i nici o problema!"
FTK 3, chiar se vede ca esti o franciza "made in Ro", sa stii ca se vede!!
Ce este FasTracKids ?
M-am uitat mai atent pe net si am gasit site-ul lor. Asa cum am presupus, FasTrackids nu e un concept educational al vreunui pedagog renumit, pe site nici macar nu se dau numele celor care au pornit afacerea.
O idee americana, "education bussines", "a top of franchising organisation", cu francize in : Mexic, Malaiezia, Singapore, Venezuela, Turcia, Romania. Sediul central e in Denver, USA.
http://www.fastrackids.com/history
***
UPDATE:
Luni am sunat-o pe dna Corina Brasoveanu, Director FasTracKids 3, pentru a umple micile spatii goale din intamplarea noastra de la atelier. FTK nu a trimis nici un drept la replica la postarea de fata si, in plus, a sters link-ul pe care l-am pus pe wall-ul lor de pe Facebook.
Ceea ce ni s-a intamplat noua nu a fost din fericire ceva grav, dar atitudinea de indiferenta a angajatilor si a directoarei, Corina Brasoveanu, vorbeste de la sine despre cum intelege FTK sa aiba grija de copii. Un atelier, un tobogan ud intr-o zi caniculara, un copil isi uda fleasca pantalonasii, angajatii nu numai ca nu fac nimic dar nici macar nu-i suna parintii.
Oare ce se intampla daca se confruntau cu o situatie mai complicata, cum o gestionau? Probabil tot prin tacere, acoperindu-se unii pe altii si bazandu-se pe faptul ca un copil poate nu povesteste parintilor si chiar daca o face cuvantul lor, al adultilor, e mai puternic.
Roxana Stancu Raducan:
Buna ziua, aveti va rog amabilitatea sa-mi spuneti de ce personalul dvs. nu m-a sunat ieri, dupa ce baietelul meu s-a udat pe tobogan si a stat ud pana la terminarea atelierului?
Corina Brasoveanu; Am cercetat si eu acest aspect. Mi s-a spus ca s-a intamplat chiar in timp ce noi ne indreptam spre atelier. Am cerut poze de la eveniment dar nu avem decat pana la ora 11.52.
R.S.R. :
Deci in cele 2-3 minute pe care le-am parcurs pana la intrare...
C.B. Da...v-am spus ca inca mai cercetez acest eveniment...
R.S.R. :
Stiti ca B a inceput sa planga dupa ce s-a udat si ingrijitoarea i-a spus: "N-am ce-ti face!"?
C.B.: A plans? Nu mi s-a spus asta...Sunteti sigura ca a plans si ingrijitoarea i-a spus chiar asa: "N-am ce-ti face!" ?
R.S.R :
Da, sunt foarte sigura, l-am rugat sa-mi povesteasca de trei ori la intervale diferite de timp. Cum o cheama pe ingrijitoare?
C.B. : ...Gina...Imi pare rau pentru ce s-a intamplat!
R.S.R. :
Simplul fapt ca n-ati dat o replica la postarea mea arata ca nu vi s-a parut iesit din comun evenimentul de ieri. La revedere!
C.B.: La revedere, poate ne mai vedem!
R.S.R.: Nu cred.
" Eu sunt psihiatru si povestile
sunt despre personaje reale, modificate astfel incat sa nu poata fi
identificate de cititor daca, prin absurd, le stie (si) in viata reala
