Eu si Ion Caramitru

Un alt moment care mi-a ramas in minte din acele luni de inceput, cand facultatea era pe primul loc si ziaristica doar colaborare, este interviul pe care i l-am luat actorului Ion Caramitru. Pino Caramitru ma cam enerva de multa vreme. Politic vorbind. S-a pus in prima linie in toate transmisiile tv, a intrat in CPUN. Il stiam destul de bine de pe vremea cand era doar actor, asa ca am fost foarte sigura ca e doar ambitios, orgolios, dar nu prea stie ce face ca “om politic”. In consecinta, i-am propus lui Ion Cristoiu (care acum era redactor-sef la Zig-Zag) un interviu cu dl Caramitru care era chiar vice-presedinte al CPUN, daca mai tin bine minte…
Ce sa zic, Pino Caramitru a cazut in toate plasele pe care i le-am intins generos! L-am intrebat cum decurge o zi din viata lui de politician, ce face la birou din clipa in care vine si pana pleaca…ce idei sustine si tot asa. S-a enervat foarte tare, s-a balbait, a fost la un pas sa ma dea afara din somptuosul lui birou. A inceput sa spuna, cam aiurea, ca ce periculoasa e generatia asta noua de jurnalisti, ca numai impertinenta e de noi…bla, bla…
Dar Pino Caramitru a avut un noroc chior! Pe vremea aia redactiile nu prea erau dotate, articolele se plateau regeste, dar atat…In consecinta a trebuit sa ma duc la interviu cu propriul casetofon, care nu stiu de ce a inregistrat foarte prost. Eu am aflat asta extrem de rapid, imediat ce am ajuns acasa si am incercat sa transcriu caseta…Caramitru insa habar n-avea! Am reusit sa refac interviul cu acuratete cam de 90% – parte memoria, parte ajutorul dat de un dublu-casetofon mai performant care a filtrat sunetul mai bine.
I l-am dus sa-l vada si l-am distribuit entuziast in toata facultatea, ca era chiar bun. Caramitru a dovedit ca e un “gentleman” doar pe scena. Mi-a spus ca el nu semneaza pentru publicarea interviului (Cristoiu venise cu ideea asta prosteasca si absolut fara precedent) si cu asta punct. Dar m-a rugat totusi sa nu-l public; mi-a spus ca e intr-un moment de cumpana, nu stie daca drumul pe care a luat-o este cel bun, a pierdut multi prieteni, si mai toata lumea il intreaba ce cauta langa Iliescu si altii ca el si…chiar el isi cam pune intrebarea asta prea des. A mai zis ca daca interviul meu apare o sa-i fac un rau adevarat si ma roaga sa renunt.
Am fost de acord. Imi placea mult ca actor si nu-mi doream deloc ca prezenta lui sa legitimize o formatiune politica de-a lui Iliescu. Sincer, daca aveam inregistrarea ok nu cred ca renuntam…interviul era prea bun!! Dar, pe de alta parte, daca vroiam cu adevarat sa-l public o faceam indiferent de calitatea inregistrarii, pe o aparatura performanta s-ar fi inteles cristal clear ce-a spus!
Ion Caramitru si-a anuntat retragerea din CPUN chiar in saptamana aceea. M-am bucurat in sinea mea ca l-am “ajutat” sa ia decizia buna si sa se intoarca pe scenele teatrelor, acolo unde i-a fost locul mereu…Si de “ideea” lui Cristoiu ( acordul intervievatului pentru publicare) mi-am tot adus aminte de fiecare data cand prindeam “in corzi” cate un politician intr-un interviu!