vineri, 11 mai 2012

Instinctul matern. De cand e 'cool' sa fii o mama egoista?!

Am ramas gravida la 40 de ani, nu stiam nimic despre copii, si primul instinct a fost sa-mi cumpar carti. Multe carti. Am comandat pe Amazon, am cumparat si din librariile noastre.
Am fost o femeie de cariera, n-am ramas niciodata gravida si mult timp nici nu m-a deranjat acest aspect. 
         Cu trecerea anilor am simtit insa ca fara un copil , eu, familia mea suntem incompleti....Cand am aflat ca sunt gravida m-am pregatit asadar cum am stiut mai bine pentru venirea micii fiinte din mine! 
    Cu 3 luni inainte camera baiatelului era pregatita, tot atunci faceam turul virtual pe net al universitatilor de prestigiu si studiam site-urile gradinitelor din Bucuresti. 
Nu va ascund faptul ca exersam cu un urs de plus, dupa pozele din carti, cum se tine un copil in brate.....
Si a venit Bobby, un copil asupra caruia dragostea mea s-a revarsat imediat si neconditionat. 
Il priveam cum doarme - agitat, lovea cu pumnisorii in aer - si ma intrebam; De unde vin asa vise la un pui de 3-4 zile, care de-abia a vazut lumina zilei?! Din instinct l-am luat in brate si am vazut ca asa doarme linistit. Fara grimase, lupte imaginare, plansete. Mi-am facut un obicei din a-l tine pe burta mea cand dormea ziua in timp ce eu ma uitam  la filme politiste. Au urmat noptile nedormite, 11 luni jumate..... Le-am petrecut cu puiul meu in brate, plimbandu-l prin casa pe muzica lui Vangelis. sau privindu-l cu ochii carpiti de somn cum se distreaza pe salteluta lui de joaca.
Niciodata n-am avut impresia ca fac ceva deosebit si la acea vreme habar n-avem de ' attachment parenting". Imi iubeam copilul si ma purtam cum simteam. Imi placea mirosul lui, sa-l tin in brate, sa-l pup mereu si mult, sa-l plimb prin parcuri cu orele...Iar sotul meu mi-a fost mereu alaturi.
Cand Bobby avea vreo 3 luni am inceput sa scriu pe un forum de mamici. La inceput ca sa intind o mana de ajutor, mai incolo fiindca imi intrase in rutina. Am ramas uimita de cata necunoastere am gasit, ce intrebari simple (ca sa nu zic stupide) se puneau...Femei gravide care aveau in fata luni si luni pana la nastere isi petreceau vremea trancanind aiurea si fara sa gandeasca o clipa ca un copil nu vine si cu instructiuni de utilizare la purtator.
Acum, cand frunzaresc dimineata net-ul constat un alt fenomen: mandria unor mame de a nu avea grija de copil, de a-l creste "independent'. Mai exact, bebelusul este tinut in brate cat mai putin -  nu cumva sa se obisnuiasca asa!!! -  e lasat sa planga cat cuprinde, nevoile lui emotionale ignorate. S-au format grupuri pe Fb, blogurile s-au impartit in tabere...si eu nu inteleg mai nimic!
Ah, da, de cand am facut facultatea de stiinte politice am remarcat apetenta americanilor de a da nume la orice; cand complexele de a nu avea o istorie proprie prea impresionanta depasesc puterea de suportabilitate a unei natiuni, macar cu asta sa te alegi, nu? Pe langa muzeul primului McDonalds, evident....
Si asa se face ca cele ca mine ne-am incadra acum in categoria "attachment parenting', iar ele in cea a  mamelor metropolitane, femei "de cariera' care au nevoie de "spatiu personal" si cred ca exista "viata dupa copil", adica rutina lor zilnica trebuie clar sa ramana aceiasi.
Ce par ele sa nu stie, fiindca e greu sa tii o carte in mana, e ca femeile au fost mereu asa. Adica cele cu un instinct matern mai dezvoltat si altele cu unul mai limitat , spre 0. In perioada sarcinii mele, la o ceasca de ceai, matusa mea chiar imi povestea ca "artistele" nici nu faceau copii pe vremuri, ca sa nu-si deformeze corpul., sanii mai ales, iar in familiile de intelectuali, - unul, maxim doi. Dar de regula, unul. Doar in familiile simple se nasteau 5, 6, 7 copii - unii traiau, altii mureau, viata mergea inainte fiindca asa era perceput ciclul naturii la un anumit nivel de educatie.
Deci, ce e nou?
Tatii, mamele au fost,  sunt si vor fi mereu la fel. Pentru unii bucuria de a avea un copil depaseste orice si e o fericire fara margini sa-l includa pe micut in toate activitatile lor - vacante, intalniri cu prietenii, iesirii la restaurant. Sunt tati care prefera sa faca ore neplatite la serviciu ca sa nu-l mai auda pe bebeloi plangand sau sa incremeneasca la o terasa in fata unei halbe de bere pana la miezul noptii. Si tati care vin acasa intr-un suflet ca sa stea cu mica fiinta nou-venita in viata lor. Parinti care divorteaza din cauza copilului, se indeparteaza unul de celalat sau viata lor curge inainte, mai plina si mai fericita chiar daca mai complicata.
Ce e nou, intreb inca o data?!
De cand e "cool' sa-ti lasi copilul sa planga noaptea neconsolat, sa nu-l tii in brate, sa nu fii fericita ca-l ai. De ce-o fi "cool" ca habar n-ai avut sa-l cresti bebelus fiind si ce-o fi asa mare motiv de mandrie ca n-ai citit o carte si venirea copilului pe lume te-a prins 'nepregatita". De ce e 'cool" ca n-ai instinct matern sau unul limitat?! De cand prostia e ridicata la rang de virtute? Bun, asta esti in stare ca mama, asta faci. Si o sa primesti mai tarziu exact ce-ai dat.
Asa a fost mereu, nimic nou...

5 comentarii:

  1. Deci la voi e "cool" sa-ti crseti copilul dupa ureche..la noi vine asistenta sociala si te ia la intrebari...
    Am avut acum un caz care m-a dat peste cap, pedofilie, eu m-am ocupat de research pt firma, adica studierea probelor. Doamne, cate bloguri cu poze de copii avea ala stocate pe PC, cate albume online, poze in parcuri, pe strada...mi s-a facuta rau!
    Bine, stiam ca se practica, normal...dar cand vezi cu ochi tai e altceva!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, la noi asta e ultimul trend pe care-l constat pe net: sa te lauzi ca-ti cresti copilul "la instinct", sa-ti faci un titlu de glorie ca n-ai citit o carte gravida fiind.
      Obiectiv vorbind stiu destule mame cu instinct matern mai limitat, dar nu se lauda cu asta, chiar nu vorbesc mai deloc despre cum isi cresc copilul. Adica, nu te agreseaza cu amanunte pe care poate nu simti nevoia sa le auzi, si asta pentru ca nu esti de acord si nu ai chef sa consumi energie intrand intr-un conflict care nici nu e al tau pana la urma.
      Tu nu intrebi, ele nu vb singure asa ca in viata de zi cu zi e ok... Si vine net-ul peste tine! Intri in cautare de informatii utile si te lovesti fara sa vrei de toate aiurelile.
      Da, stiam si eu de pe Discovery - ciclul cu anchetele federale - despre cum ara pedofilii netul in cautare de albume de familie online, si orice alte surse cu imagini de copii si isi stocheaza "favoritii" in PC. Neplacut ca lucrezi tocmai la un astfel de caz! Vb pe mail!

      Ștergere
  2. Cat de adevarat! Din nefericire, tot timpul apar oameni care incearca sa-si mascheze neputintele sub sloganuri trendy.

    RăspundețiȘtergere
  3. ar trebui sa imi fie rusine ca nu am citit nimic inainte? ... Nu-mi e. :P M-am documentat la obiect atunci cand am simtit ca e cazul... pana acum, zic eu ca m-am descurcat binisor...
    Si nu ma consider cool si nici "un-cool" ... sunt mama pentru copii mei. Incerc, cum ma pricep, sa o fac cat mai bine...
    Si nu prea sunt proactiva la capitolul citit nici acum.... pur si simplu,nu-mi e firea....

    RăspundețiȘtergere