sâmbătă, 10 martie 2012

Bobby, inotul, "saua pe cal"

Iti duci copilul la un club/gradinita privata si te astepti la calitate, profesionalism. Platesti serviciile, chiar mult uneori, reusesti sa eviti sistemul de stat, si crezi ca totul va fi ok. Nu va relaxati mami si tati, probleme tot apar!

Ultimul meu job in presa a fost o tristete, deloc potrivit temperamentului meu. Nu mai faceam teren, nici nu mai aveam chef, postul meu era de editor stiri. Adica eu redactam aiurelile altora si dadeam ausweis-ul pentru flux. Muream de plictiseala, dar a fost singurul job cat de cat acceptabil pe care l-am gasit in perioada respectiva. Monotonia slujbei mele mi-a accelerat procesul decizional si, cat de curand, am fost pregatita sa-mi dau demisia si sa renunt la presa.
Ah, am uitat sa spun! Zona de stress maxim era data la noi in redactie de telefoanele directorului. Respingeai sau modificai o stire a unui corespondent privilegiat? Imediat suna telefonul intern si se auzea vocea morocanoasa a directorului: Ce faceti ma acolo?! De ce respingeti stiri aiurea, ce-a scris X e chiar presa adevarata!!
Pe chestia asta, printr-un acord tacit, telefonul era mereu impins discret pe biroul meu. Suna, raspundeam, explicam. Eu nu ma enervam prea tare, chiar imi venea putin sa rad pentru ca il intelegeam pe bietul director aterizat dupa zeci de ani de comunism intr-o "democratie" aiuritoare chiar si pentru sustinatorii ei.
Cand a venit ziua demisei mele m-am dus si i-am spus lui primul. A fost foarte mirat, dar chiar mirat. Tot ce-a spus a fost: Hmmm, eu am crezut ca am pus saua pe tine!
N-am uitat nicicand replica asta.
Acum ma confrunt cu educatia baietelului meu: schimbam gradinite, antrenori. Motivul e mereu acelasi: tipa, sunt mereu nervosi sau prea indiferenti. In tara noastra nu exista pic de respect pentru un copil, convingerea generala este ca numai prin autoritate poti sa te impui ca adult. Ai ridicat vocea? Clar ai pus "saua pe el", argumentele nu mai sunt necesare. Ce rost are sa-i mai explici ce e o scufundare, sa astepti sa fie pregatit, cand poti sa-l bagi direct cu capsorul in apa si dupa aia tot tu sa tipi: Nu mai urla!!!
Asa ca : o noua saptamana, un alt antrenor de inot, mai multi bani.
Si tot asa...pana gasim ceva potrivit!

FOTO: Google

3 comentarii:

  1. e vina noastra. ei sunt pentru ca ii toleram. Ii platim si astfel au din ce sa traiasca. Sunt convinsa ca daca s-ar trezi fara elevi, ar fi nevoiti sa se reprofileze. E vina noastra pentru ca nu suntem uniti in a solicita ca noi si copiii nostri sa fim tratati cu respect.
    ... asa cred eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii care e problema Gena? Sunt putine cluburi care accepta copii pana in 5 ani, personal stiu doar 2-3 si preturile sunt maricele spre mari. Si mai sunt cateva care fac grupe de "initiere" in devalmasie, fara sa tina cont de varsta copilului (peste 3 ani sa aiba) - astea clar sunt de evitat.
      Acum o sa mergem din nou la clubul din vara trecuta si la iarna o sa vedem, ca ei nu tin cursuri decat in regim de personal trainer daca n-au cursanti...si n-au iarna!
      E cam frustrant, de-abia astept sa implineasca 5 ani!:)
      In rest ai perfecta dreptate, sunt foarte multi parinti care cred ca autoritatea unui antrenor/profesor este necesara pentru formarea caracterului copilului. Si atunci nu au nici o reactie, nu li se pare nimic problematic in tipul asta de comportament.

      Ștergere
  2. asa este:) faptul ca iti duci copilul la o gradi in sistem privat si platesti carca de bani nu presupune ca ei isi fac datoria cum trebuie. inj plus am observat ca-i primeste si pe cei bolnavi - in felul acesta se imbolnavesc si ceilalti - doar ca ei sa nu piarda financiar. privat-neprivat mai au mult de invatat!

    RăspundețiȘtergere