sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Gradinitele de stat - aspiratoare de bani

Gata, copilul are 2 ani, mama trebuie sa se intoarca la serviciu, bunicii nu prea pot tine ritmul cu impetuozitatea celui mic. Cu cine ne lasam copilul?!

Intr-o Romanie macinata de crize economice intrate parca intr-o bucla infinita, gradinitele au ajuns optiunea no 1,  iar cele de stat favorizate din cauza banilor din ce in ce mai putini de care dispun parintii. Cum arata gradinita, cum se poarta educatoarele nu sunt criterii principale de alegere  - dosarele se depun la mai multe gradinite, pentru a creste sansa celui mic de a fi acceptat undeva. Parintii se intereseaza din timp de spagi, isi activeaza toate relatiile posibile, incearca sa se asigure cu luni inainte ca micutul lor are locul asigurat pentru anul ce vine.


In marea lor parte renovate din bani europeni, unele gradinite de stat arata chiar mai bine decat cele private. Corpuri mari de cladiri cu termopane, poarta securizata, locuri de joaca, sali de clasa pline de jucarii. Dar ochii micutilor nu arata bucuria...Daca treci pe langa o gradinita de stat auzi uneori prin termopane tipetele educatoarelor. Locurile de joaca sunt mai mereu goale, iar menu-urile atragatoare pe hartie nu sunt agreate de prichindei.
Din pacate parintii nu reusesc sa vada mereu ceva grav in asta, linistea ca au un loc cat de cat sigur in care sa-si lase copilul in orele petrecute la serviciu este pe primul loc. Tipa educatoarea? Ei, lasa, ca putina autoritate nu strica. Cum sa stapanesti altfel atatia copii - unii plang dupa mama, altii trantesc jucariile, mai vrea si unul la toaleta...Cum sa te impui?! O palmuta, acolo, nu conteaza nici ea, ca n-a murit nimeni din asta...si noi am crescut asa si uite ce bine am ajuns (sic!)
Tributare unor precepte educationale invechite si gresite, contrare lumii animale, pe care le intalnesti cu uimire si  acolo unde n-ai crede ca au ce cauta, gradinitele de stat fac deja legea in sistem si parintii se supun fara sa cracneasca. Sumele pe care le cer lunar sunt din ce in ce mai indraznete si toata lumea plateste pentru ca e stiut, nu-i asa, ce mizerabil sunt remunerate educatoarele, ingrijitoarele,  si ce buget amarat au gradinitele.
Asa ca, inca de la prima sedinta parintii afla ce se asteapta financiar de la ei:

- masa/per zi: 8 - 12 lei
- fondul clasei: 100 - 300 lei pe an
- lunar: sapun lichid, hartie igienica, servetele tip batista, prosoape de bucatarie, 1 bidon de apa plata
- anual/ semestrial: detergent podea, ferestre, vase; odorizante wc; pungi de cos; pungi de sandwich-uri mai   multe dimensiuni; spirt si ce-o mai fi pe zona asta; medicamente
- vizitele la muzee, teatre etc se platesc separat
- optionalele se platesc separat.


Psihologii dau si ei o mana de ajutor. Cum e clar ca intr-o lume in care a munci= a trai  nu poti sa spui ca un copil are nevoie sa fie in mijlocul familiei cel putin primii 4 ani din viata, suntem informati statornic pe toate canalele comunicationale ce importanta este pentru cel mic socializarea de la 2-3 ani, intrarea intr-o colectivitate. Mamicile se lauda prin parcuri si pe unde mai apuca cum copilul lor stie la 3 ani poezii si cantece, sa numere pana la 100 si cate altele...Dar, orice pediatru iti poate spune (psiholog sau nu) ca un copil nu trebuie integrat neaparat intr-o colectivitate asa mic. Pentru ca nu simte nevoia. Contactul cu ceilati pici din parc, familia, ii ajung. Vrea doar sa se joace, sa stea cat mai mult afara...si sa fie cu mami!


Cam asta ar fi. Ne vedem la gradinita. Sau mai bine in parcuri, la ateliere, in cluburile sportive!

FOTO: Google



.

4 comentarii:

  1. Este foarte trist ce ai scris sus si din pacate, din ce stiu si eu de la prietene si colege, mare parte adevarat.
    Ar fi frumos sa poata sta mami acasa cu bebe si dupa cei doi ani (multe mame nu stau nici atat si se intorc dupa un an, optinea cu doi ani neavantajandu-le financiar, mai ales daca mai au si al doilea copil acasa si rate la banca), nu mereu se poate, cum este cazul vostru fericit.
    Iar la bone sunt alte discutii, am observat si eu multe prin parc si afara cu cei mici...
    Deci daca e musai sa te intorci la serviciu dupa cei doi ani si daca n-ai nici rude cu care sa-i lasi, ai verifica "n" bone si ai zice pas, ce-i de facut?
    Noi ne gandim la o gradinita privata, dar si acolo sunt bube si probleme, ai mult, mult de cautat si niciodata nu stii daca ai facut alegerea corecta pentru micutul tau, mereu ramai cu un sambure de indoiala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristina, din pacate cine nu-si poate permite gradinita privata se indreapta spre cele de stat, cu frustrarile de rigoare. Bona nici mie nu mi se pare o solutie buna.
    Ceea ce consider insa extrem de revoltator este cat se profita financiar de acesti 3-4 ani pana la inceperea scolii. Gradinitele - private si de stat - stiu clar ca e o perioada in care unii parinti chiar nu au de ales, ca doar n-o sa lasi copilul singur acasa.... Practic, cheltuiesti o gramada de bani si pentru ce?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Roxana@ si aici ai dreptate...si banuiesc ca stii ca si la scoala e cam la fel (bani pentru fondul clasei, pentru alte carti si caiete decat cele date de la stat, musai de luat, etc.), desi se presupune ca invatamantul e gratuit!

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta ca sa nu mai vorbim de meditatii, am citit pe forumuri ca se fac din clasa I! Totusi parca e altceva, e vorba de bani pentru invatatura! Daca stii ca ai un copil cu potential, investesti. Eu prefer sa ma gandesc la scoala ca la o institutie semi-privata.
    Si sporturile pentru copii costa mult, mai ales inotul. Iar cand se aduna vreo 3 tot investitie in viitorul copilului se cheama.
    Dar gradinita? Obiectiv vorbind poti sa sari peste fara nici o problema pentru dezvoltarea celui mic. Bine ca nu e obligatorie.

    RăspundețiȘtergere