duminică, 10 octombrie 2010

Facebook


Facebook e o mica lume. Virtuala, e drept. Pe facebook esti masurat cam asa: cati prieteni ai, cate reactii primesti la postarile tale si....cati prieteni ai! La inceput am fost uimita cand intrebam de cate un ID pe vreo amica si mi se raspundea: Ah, pai nu stiu cine e ...l-am luat de pe lista lui X!
Facebook e si locul ideal in care poti sa pari ceea ce nu esti, ca in tot spatiul virtual ce-i drept. Postezi destept, cu ironie simpla (daca esti agresiv e clar ca ai luat-o in freza acolo unde esti, si nu-ti doresti sa se stie asta....), pui bancuri, aderi la toate cauzele umanitare la care esti invitat mai mult sau mai putin aiurea (da bine mereu!)...pe scurt: te bagi in seama singur!
Fireste, cineva se poate intreba: La ce folos?!
Simplu, iti umpli un gol interior, iti intaresti selfestimul si...cine stie ce mai apare. De regula, nimic.
Super-misto e limbajul de pe facebook: thnk, sal'...siiii...atat am retinut! Oricum asta arata ca esti cool, harsait in ale vietii...shortcut pe fb, shortcut si in viata! Te intreaba unu' ceva, daca vrei sa-i arati ca tu esti mai tare nu-i raspunzi! Daca vrei doar sa-i demonstrezi ca-i esti superior si te apleci putin si asupra maruntei lui fiinte, ca asta e natura ta - generoasa, ce sa faci?! - troznesti un emoticon cu muuuulte paranteze si semne de punctuatie. Se chema ca ai bagat omu' in seama...tot tare esti, clar!
Pe facebook poti sa recomanzi filme, carti, albume - automat toata lumea va considera  a priori ca fac parte din viata ta. Tu vei accepta asta ca pe un dat si vei continua sa te exprimi ...ca doar d-asta ai cont pe facebook, nu?
Inainte cand cunosteam pe cineva razant, absolut din intamplare, se mai intampla sa-i dau din politete si adresa mea de mail fara sa ma astept la mari consecinte. Curand mi-am dat seama ca ele exista, cat sa clipesc incasam o invitatie pe YM!!! Mereu dadeam accept, din politete...Au venit la rand cele de pe facebook, twiter, hi5...etc.
Vreau sa va fac o confesiune. Eu nu-mi doresc decat sa beau un ceai cu o prietena, sa ma plimb prin parcuri, sa ies in oras, sa ma bucur de un album rock, sa cunosc oameni ....Credeti ca se poate asta fara facebook, twiter, hi5....?

5 comentarii:

  1. Uite d-asta n-am eu cont pe facebook...eh, si din lipsa de timp! Ai captat bine fenomenul...ce sa zic, ziarista tot ziarista ramane!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu una chiar stiu cine sunt persoanele pe care le am ca prieteni pe facebook: fosti colegi din liceu, facultate, master, colegi serviciu, rude, prieteni din orasul natal, cunostinte; cu multi mi-e foarte greu sa pastrez legatura personal, dar asa mai stiu ce li se intampla, mai vad poze cu ei:)
    Si mie una imi place sa ies in oras, parcuri, dar mai mult cu sotul, foarte-foarte rar cu prieteni, cunostinte - mi-e si foarte greu, din cauza timpului, programului, preocuparilor sa organizez ceva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristina, categoric exista si o relationare fireasca pe facebook cu prietenii din strainatate sau cei care stau la serviciu toata ziua si nu mai au timp de nimic altceva. Poate ca daca n-ar exista facebook aceste contacte sociale - oare pot sa le numesc asa? - nici n-ar exista si atunci te intrebi daca aceste relatii virtuale sunt reale sau doar un mod de umplere a timpului.
    In fapt, chiar e dragut din cand in cand sa pui o poza, sa comentezi sau sa relatezi ceva, asa cum am vazut ca faci si tu.
    Dar nu la tipologia asta m-am referit eu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiu ca n-ai cont pe facebook Andra si mai stiu ca nici n-o sa-ti faci vreodata :)
    Sa stii ca marea majoritate a prietenilor mei n-au sau il tin inactiv.
    Maxim joaca farmville....
    Si eu votez pentru mail si discutii pe webcam, daca distanta e prea mare pentru o intalnire. Si pana la tine chiar e! :D

    RăspundețiȘtergere